Îi povesteam Codruţei despre Everest şi despre cum oamenii se urcă acolo, împotriva dificultăţilor, doar ca să-şi dovedească faptul că pot.
După ce mi-am încheiat înălţătorul discurs motivaţional, Codruţa zice:
– Eu odată m-am urcat cu trotineta pe Muntele Afundat.
Are nişte replici…
Codruţa făcea baie. Zise amuzată:
– Duşul nu e decât un şarpe cu barbă de apă!
Iată că a venit vremea să încheiem prima etapă de învăţământ. Cu serbare, desigur:
Codruţa şi-a spus poeziile cu o intonaţie simpatică, aşa cum le-am repetat împreună. Dar cu robă a fost şi mai simpatică…
Continuă lectura
Mă întreabă Codruţa:
– Tati, de ce avem buric? Nu foloseşte la nimic.
Mă apuc şi îi explic cum e cu cordonul ombilical, cum s-a hrănit în burta mamei etc.
După ce m-a ascultat, zice abia ţinându-şi râsul:
– Cred că, totuşi, buricul foloseşte la ceva: dacă n-am avea buric, n-am avea nici dans din buric!
Glumeaţa.
Mami tot îi repeta Codruţei să strângă jucăriile.
La un moment dat, Codruţa zice poznaş:
– Nu mai repeta atât, că îmi strici urechea muzicală!