Codruţa, neastâmpărată, face o tumbă prin pat şi aterizează cu fruntea de parchet. Plânsete şi cucui. Încercăm să o convingem că ar fi bine să punem nişte gheaţă, dar nici nu vrea să audă, argumentând:
– Dacă simte ceva rece, creierul meu pleacă de acolo!
Codruţa plină de entuziasm:
– Pe mami o iubesc cel mai mult!
– De ce?
– Pentru că pe ea o iubeşte toată lumea!
– De exemplu, cine o mai iubeşte?
– Banca Transilvania!
Hristos a înviat! Şi cioc-boc, desigur 
Codruţa şi cu mine (în calitate de consultant) am făcut un căţel nemaipomenit – a căpătat chiar şi aripi!
Mi-a ieşit în cale acest scurtmetraj minunat. Merită văzut de mai multe ori.