Codruţa, neastâmpărată, face o tumbă prin pat şi aterizează cu fruntea de parchet. Plânsete şi cucui. Încercăm să o convingem că ar fi bine să punem nişte gheaţă, dar nici nu vrea să audă, argumentând:
– Dacă simte ceva rece, creierul meu pleacă de acolo!
Zice Codruţa, cu nasul în porţia ei de broccoli cu batoane de peşte:
– Mami, sfatul meu este să nu te duci vreodată […]
Codruţa la masa de prânz:
– Mami, tu eşti Zeiţa Salatei!
– Mulţumesc! Aşa de bună este?!
– Nu de asta, ci pentru că ne […]
Iubita mea soţioară, să ai parte de toate minunăţiile şi să-ţi faci pâinica de vis! Am căutat o poezie să ţi-o dedic […]
Codruţa a văzut scaunul ei de masă, de când era mai mică, şi-mi zice:
– Când o să am pui de Codruţa, o […]
