Ca-n poveşti

Stăteam la poveşti cu Codruţa înainte de culcare şi a venit vorba despre căzături. I-am povestit despre o căzătură a mea din copilărie şi, ca de obicei, s-a băgat şi ea în poveste. Zice:
– Când tu ai început să plângi afară, eu eram aici, în pătuţ, şi te-am auzit. Am deschis gardul de la pătuţ, m-am dat jos şi m-am îmbrăcat singură. M-am urcat pe un căluţ zburător, care arăta ca o caracatiţă cu trompă roz, şi m-a dus până la Soare. De acolo m-am uitat în jos şi am coborât direct la tine în braţe. Am pus mânuţa mea vindecătoare şi nu te-a mai durut!