Editura Humanitas publică un nou volum de poezii scrise de Mircea Cărtărescu. Minunat. Îl admir ca scriitor, respectele mele.
Dar de când am citit știrea, ceva m-a zgândărit. Titlul e scris greșit.
Ca să fie corect gramatical, sunt două variante:
1. Nu striga niciodată „Ajutor!” (unde „Ajutor!” are valoare de interjecție, precum „Văleu!”)
2. Nu striga niciodată după ajutor (unde „ajutor” este substantiv)
Titlul este undeva la mijloc, ceea ce-l face să sune stângaci. Mi se pare îngrijorător că la Editura Humanitas, editura românească de top, nimeni nu s-a sesizat. Sau când este vorba despre Mircea Cărtărescu, nimeni nu îndrăznește să aibă obiecții?!
O să mi se spună că mai este o posibilitate:
3. Autorul scrie fără semne de punctuație. Se practică în poezie.
Așa este, se practică. Și greșelile gramaticale se practică. Dar o fi bine?
Colac peste pupăză, coperta zici că a fost făcută în Microsoft Paint. Ideea este OK. Titlul e cam sus, nearmonios, să zicem că tocmai pentru a imprima un sentiment subtil de agasare. Dar să pui text opac peste o textură 3D, nu arată bine deloc. Textul nu se integrează cu textura, pare că plutește deasupra ei. Dar te aștepți să fie cumva suprapuse. Rezultatul este un fel de vinil lipit pe o suprafață nepotrivită. Dacă cineva crede că exagerez, n-are decât să discute cu un grafician de valoare.
Păcat. Coperta unui volum al celui mai renumit scriitor român în viață merita mai multă atenție.
Sau poate că numai pe mine mă deranjează astfel de detalii. Iar eu sunt un oarecare, așa că nu contează.
PS. Tocmai am întrebat-o pe Codruța (care intră în clasa a IV-a) cum i se pare coperta. Mi-a spus fără ezitare că titlul este scris greșit, dând primele două argumente. Există speranță pentru limba română.