Codruţa avea cremă de ciocolată pe degete după ce „disecase” o bomboană, căreia îi savura gustul învârtindu-se pe lângă peretele (încă) alb. Zic să fiu subtil:
– Codruţa, ce crezi că se întâmplă dacă atingi acum peretele cu mâinile?
Răspunde cu o moculiţă „îngrozită” (teatral):
– Risipesc ciocolata!
Depinde de unde priveşti…
Codruţa trebuia să-şi facă ordine în cameră. Ca să o stimulez, i-am spus:
– Grăbeşte-te! Dacă pierzi timpul, nu voi mai avea când […]
În numărul care a apărut astăzi, este inclus un articol destul de amplu, intitulat „Învingători în scaune rulante”. O bună parte din […]
În ultimele zile, o problemă de sănătate m-a împiedecat să stau la poveşti cu Codruţa înainte de culcare. În seara asta, vine […]
Plimbare cu bunicii
