Sufletul

Mami s-a repezit la Codruţa să o „pape” în joacă. Ea a sărit ca arsă şi-i zise cam bosumflată:
– Dă-mi sufletul înapoi!
Noi am rămas mască.
– Ce să-ţi dau?
– Sufletul…
Mami a întins palma, iar Codruţa a luat de acolo… ce era al ei. Mami a întrebat-o:
– Şi acum ce faci cu sufletul?
– Îl pun la loc…
Şi şi-a apăsat bine cu palma pe ceafă. Am intervenit eu:
– Codruţa, dar ce este sufletul?
Iar ea mi-a răspuns veselă:
– O inimioarăăă!

A fost un început bun pentru o discuţie despre metafizică. :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *