Ce încântătoare inteligenţă şi ce joacă sublimă cu sentimentele!
Cântec fără răspuns
Îmi amintesc că pe la 10 ani l-am văzut pe Nichita Stănescu la televizor recitând din poeziile sale şi apoi m-am gândit zile la rând cum vine aia „mă doare un cal măiastru”. Deşi nu pricepeam, iar raţionalul îmi şoptea că e ridicol, aveam un sentiment de frumos, care mă lua pe sus, mă împingea să vreau mai mult de la mine…
2 gânduri despre “Cântec fără răspuns”
D-le Lucian Velea,Nu sunt nici 10 min.de cand v-am citit Autobiografia pe blog si am ramas pur si simplu siderat,atat de situatia fizica in care va aflati,dar mai ales de performantele pe care ati reusit sa le realizati,in ciuda acestor incercari la care v-a supus viata si destinul.Sunteti un om de-a dreptul extraordinar,atat ca inteligenta nativa,cat si ca putere de munca.Cand o sa-mi revin putin din acest soc emotional pe care mi l-a produs Autobiografia d-vs.o sa va scriu din nou,cu mintea mai limpede,si cu sufletul mai putin tulburat.Cu stima,Vasile Neagu.
D-le Lucian Velea,Poezia ”Cantec fara raspuns”,desi este o poezie de dragoste,nu este si o poezie de dragoste dedicata unei femei,ci este o poezie dedicata vietii-personificarea unei femei capricioase,invatata doar ,,sa primeasca”fara sa dea prea mult in schimb,darmite,,sa se daruiasca”iubitului ei-pe de-o parte,si conceptului Iubirii, pe de alta.E ,,naluca Iubiri neimpartasite”care mistuie ,in anii adolescentei ,sufletul si mintea unui,,barbat necopt”el insusi pentru o iubire,dar care simte totusi nevoia ,,sa iubeasca”chiar si o astfel de …Himera!A treia strofa a poeziei da respunsul exact asupra acestei iubiri ,,platonice”a barbatului imatur -nu si inapt-care iubeste mai degraba o femeie ca o,,forma fara fond”,de-asta este si asa de …,,neapucat”de ,,nestransa la piept”,ca ,,te apuca si te strange ea pe tine”,daca nu la piept, cel putin de…inima!Aceasta este Ideea principala-adica Ideea de Femeie si Ideea de Iubire-a poeziei lui Nichita Stanescu.Pe de alta parte,in acceptia mea,aceasta poezie,ea este,,sora geamana”a poeziei lui Mihai Eminescu,,Pe langa plopii fara sot…”