Lucian Velea
tătic de căpriţă

8 iul.2013

La mulţi ani, Silvia!

Iubita mea soţioară, să ai parte de toate minunăţiile şi să-ţi faci pâinica de vis! Am căutat o poezie să ţi-o dedic de ziua ta şi am găsit un „bumerang”, care am simţit că se întoarce lin la tine. Acum gesturile tale simple pun ordine în univers.

Dimineaţa
dimineaţa
are alt gust
merg prin lumină
fără s-o ating
toamna mă-nvăluie
într-o pânză subţire
de frunze şi frig
dincolo
o femeie scutură aşternutul
şi gestul ei simplu
pune ordine în univers
iau această amintire
lăsând după mine
o urmă de melc
poezie de
Posted by Lucian Velea under Jurnal, Poezie, Silvia | Permalink

Leave a Reply