În căutarea timpului pierdut

Codruţa trebuia să-şi facă ordine în cameră. Ca să o stimulez, i-am spus:
– Grăbeşte-te! Dacă pierzi timpul, nu voi mai avea când să vin, să-ţi spun poveşti.

S-a dus şi s-a apucat de treabă. A făcut aproape tot, dar apoi s-a luat cu joaca. Se făcuse târziu, aşa că mami a terminat rapid. Dându-şi seama că nu şi-a îndeplinit misiunea şi că s-ar putea să nu-mi placă, Codruţa a venit la mine miorlăind:
– Tati, mami a venit la mine, mi-a luat timpul şi nu ştiu ce-a făcut cu el, că mi l-a pierdut! Eu ce mă fac acum?!

:))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *